Referat Turism In Tara Motilor

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 12 Iulie 2015

Descriere Referat

Cand spunem Tara Motilor ne referim la zona situata in Muntii Apuseni care cuprinde parti din cinci judete: Arad, Alba, Bihor, Timisoara şi Cluj. Fel de fel de istorioare si povesti se spun despre originile Motilor, dar cea mai credibila pare a fi cea conform careia numele provine de la motul de par purtat legat in coada de barbatii vremii. Cealalta denumire, de Topi, vine de la Terra Tzopus, denumirea latina a teritoriului, dintre Mures si muntele Bihariei.
Locuitorii zonei sunt desavarsiti maestri ai lucrului cu lemnul, dar multi dintre ei se ocupa si cu mineritul sau cu agricultura, cu pastoritul, paduraritul.
Casele Motilor, rasfirate la inaltimi ridicate, pastreaza traditiile, elementele stravechi ale gospodariilor, deosebite piese etnografice si de arta populara.
Totul in Tara Motilor este o istorie, o traditie, un obicei. Poate asta si atrage la aceasta zona. Intr-o lume in continua schimbare, intr-un ritm uimitor de rapid, in care totul este modern, tehnologizat, Tara Motilor vine si ingheata timpul.
De o frumusete aparte sunt targurile si balciurile care inca se mai tin cu atata mandrie de catre locuitori si al caror ecou a ajuns pana in strainatate: Targul de fete de pe Muntele Gaina, Targul sarutului, etc. Mii de kilometri sunt strabatuti de turisti din intreaga lume pentru a se bucura de minunatele obiceiuri de Paste si de Craciun. De exemplu, in noaptea primei zile de Paste, toaca se duce in cimitir, acolo fiind pazita de feciorii satului. A doua zi va fi o masa bogata in cazul in care acestia nu reusesc sa o pastreze in siguranta, iar daca reusesc, cei care au cutezat s-o fure vor fi gazdele ospatului.

Extras din referat:

Peştera Urşilor
Pestera Ursilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. 
Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionantă de urme si fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut acum 666666.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite si fosile de capră neagră, ibex, leu si hienă de pesteră. La intrarea în pesteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stând cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.
Numele pesterii se datorează numeroaselor fosile de "ursi de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Pestera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânete, ca multe alte mamifere (ex. Elefantul african) ursul de pesteră se retrăgea să moară în acelas loc ca si strămoşii săi sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în pesterile din România (Pestera Bisericuta, Pestera cu Oase) sau unde scheletele au fost găsite întregi, nederanjate. Intrarea a fost între timp colmatata. 
Pestera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea portiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În putul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chiscău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.
O primă explorare a pesterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orasul Dr. Petru Groza (actualul oras Stei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviţa" în colaborare cu Muzeul Tării Crisurilor din Oradea, s-au stabilit solutiile de amenajare si măsurile specifice de protectie. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, pestera a fost deschisă vizitatorilor. Anual pestera este vizitată de peste 200.000 de vizitatori.”

Descarca referat