"Conform teoriei complexului activat, pentru a avea loc o reacţie chimică, particulele reactante trebuie să se ciocnească, dar nu toate ciocnirile sunt eficace, ci numai acelea care satisfac condiţia geometrică şi cea energetică.
Dacă energia particulelor care se ciocnesc depăşeşte o anumită valoare E – denumită energie de activare – reacţia se produce, iar particulele care satisfac această condiţie sunt activate. Prin ciocnirea dintre acestea se formează o asociaţie temporară bogată în energie, denumită complex activat.
Particulele care se ciocnesc au o anumită energie cinetică. Prin ciocnire o parte din energia cinetică se transformă în energie potenţială a complexului activat. Dacă moleculele care se ciocnesc au o energie scăzută, legăturile existente nu pot fi rupte, după ciocnire particulele se separă fără o modificare a structurii acestora. În cazul în care particulele care se ciocnesc au o energie suficient de mare, pentru a se produce ruperea legăturilor existente şi formarea altora noi, au loc reacţii chimice. Această energie minimă a particulelor, necesară pentru formarea complexului activat, se numeşte energie de activare."