Pregătirea pentru concurs reprezinta insumarea tuturor factorilor fiziologici, naturali/artificiali, aplicaţi în pregătirea sportivilor de performanţă cu o saptamana-doua înaintea concursurilor, a competitiilor importante. Lipsa unui singur element, a odihnii de pilda, poate duce la esec. Este de aceea esential gasirea si mentinerea unui echilibru in toate aspectele vietii, chiar si a celor care aparent nu ar putea influenta capacitatea sportiva. Antrenorii duc in acest sens o munca continua de a-si tine echipa sub control, asigurandu-le sportivilor cele mai bune conditii pentru rezultate deosebite. Programul este cuvantul de ordine al sportivilor de perfomanta, ei fiind ca intr-un stagiu militar continuu. Despre toate etapele prin care trec sportivii inaintea concursurilor discutam in acest proiect, structurat in trei mari capitole.
Extras din referat:
"În condiţiile efortului sportiv refacerea naturală nu mai este posibilă, ea trebuie compensată de refacerea dirijată, reechilibrarea biologică sau regenerarea trofică prin folosirea unor mijloace fiziologice naturale sau de sinteze provenite din mediul extern sau intern în scopul revenirii la starea normala a organismului. Privitor la această teorie, procesul se petrece în trei faze succesive: scăderea capacităţii determinată de instalarea oboselii si faza de refacere, când capacitatea de efort după odihnă ajunge la nivelul iniţial.
Procesele de refacere ale capacităţii funcţionale nu se opresc la nivelul dinaintea efortului ci continuă, instalându-se o nouă fază, în care capacitatea funcţională este mai mare decât înainte de efectuarea efortului respectiv faza de suprarefacere sau de supracompensaţie. Astfel supracompensarea, refacerea (faza trofotropă) se transformă în susţinător biologic al efortului (faza ergotropă). Măiestria antrenorului acum contează; el trebuie să ştie că, dacă excitantul nu se repetă în faza de supracompensaţie, capacitatea funcţională regresează, se pierde beneficiul efortului anterior, întreruperile la nivel de înaltă performanţă ale antrenamentelor nu permit acumulări favorabile, fiecare reluare se porneşte de la acelaşi nivel. întreruperile sunt "inamicul" principal al oricărui nivel de dezvoltare şi adaptare, iar suprimarea bruscă a eforturilor de către sportivii de performanţă aduce tulburări sau chiar îmbolnăviri, motiv pentru care principiul continuităţii trebuie aplicat cu stricteţe.
Marile şcoli sportive din lume efectuează o pregătire nonstop de-a lungul întregului ciclu anual; au renunţat la perioada de tranziţie, care generează discontinuitatea pregătirii. Revenind la refacere, menţionăm că ea, fiind o consecinţă a antrenamentului, urmează în linii mari legităţile acestuia pe plan fiziologic, metodologic, la care se mai adaugă unele cu caracter particular:
- efortul psihofizic şi restabilirea - refacerea, sunt două faţete ale unui proces unic (antrenamentul) între care există relaţia de intercondiţionare;
- refacerea naturală este dependentă de S.N.C. fiind forma naturală, spontană a organismului de restabilire după eforturi (antrenament - concurs): parametrii vegetativi revin de ordinul minutelor, cei metabolici în ore şi cei neuro-endocrinohormonale, enzimatice, în zile;
- refacerea dirijată accelerează refacerea naturală, adresându-se substraturilor biologice în principal, afectate de efort şi care nu se pot restabili pe cale naturală până la efortul următor; refacerea se abordează într-un antrenament, după antrenament, într-un ciclu cotidian, săptămânal, după o etapă, într-un ciclu anual, olimpic; sau precompetiţional, intracompetiţional şi post competiţional;
- refacerea formacologică, metabolică este condiţionată de particularităţile refacerii naturale şi dirijată în funcţie de vârstă [copii, juniori], sex [fete], factorii de mediu (altitudine, variaţii climatice sau de fus orar, etc), de succes sau insucces în concurs; rămâne condiţionată, de asemenea, de prescrierea şi supravegherea medicală"
