Lucrare Filtru Trece Jos Cu Acord Automat

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 29 Iunie 2016

Descriere Lucrare

        Filtrele sunt componente esenţiale pentru multe sisteme electrice. Filtrele electrice sunt dispozitive cu două porturi, care modifică dimensiunea şi faza semnalului de intrare pentru a produce la ieşire semnalul dorit. Un semnal poate fi considerat o compunere de mai multe semnale situate la frecvenţe diferite. De la intrare la ieşire un filtru ideal va transmite semnale în banda de trecere, în timp ce în banda de oprire va atenua sau va elimina semnale.
Există o gamă variată de tehnologii prin care fiecare filtru poate fi implementat ca un circuit integrat. Filtrele implementate pe chip prin toate aceste tehnologii,variind de la filtre digitale la proiectări analogice active şi implementări electro-acustice, au semnificative erori precum frecvenţa centrală (ω0) şi factorul de calitate (Q). Aceste probleme necesită în proiectarea filtrelor anumite forme de frecventă şi/sau sisteme de control pentru reglarea frecventei centrale (ω0). La frecvenţe mici(<1KHz), filtrele adaptive sunt uşor şi eficient realizate cu ajutorul circuitelor digitale. Pe de altă parte, reglarea automata a filtrelor analogice pentru aplicaţii la frecvenţe mari constituie o problemă. În majoritatea filtrelor analogice, un produs RC sau o relaţie de tipul C/gm reglează caracteristici importante a filtrelor precum lărgimea de bandă sau locaţia polilor de frecvenţă. Aceste valori ale rezistoarelor, capacităţilor şi transconductorilor trebuie să fie realizate precis şi menţinute pe durata proceselor. Pentru performanţe exacte ale filtrului, cât se poate de exacte, sunt necesare valori ale componentelor cu toleranţe mici. Din moment ce acestea nu sunt disponibile datorită erorilor de fabricaţie, soluţia adoptată cel mai des este de a proiecta o schemă de reglare automată ca parte a circuitului total ce conţine şi filtrul în timp continuu.
Esenţial, toţi aceşti paşi aplicaţi pentru reglare măsoară performanţele filtrului, compară cu o valoare de referinţă, calculează eroarea şi aplică o metodă de corecţie filtrului pentru a reduce eroarea. Prin urmare, circuitul de reglare trebuie să detecteze şi să identifice orice nepotrivire, să calculeze cea mai potrivită corecţie şi să o aplice printr-o cale corespunzătoare la circuitul de control a filtrului. Circuitele cu reglare automată sunt necesare pentru a menţine precise caracteristicile filtrului împotriva variaţiilor proceselor, variaţiilor de temperatură, îmbătrânirii.
Aproximativ toate circuitele de reglare existente folosesc astăzi, pentru filtrele integrate în timp continuu conceptul de principal-secundar (master-slave). În acest sistem un filtru principal este controlat de o buclă de control Q şi de o buclă de control  . Un filtru secund, care se presupune să se potrivească cu cel principal, are rol de filtru principal. Reglarea este realizată prin aplicarea unei tensiuni sau a unui curent de corecţie atât filtrului principal cât şi filtrului secundar , simultan. 
Marele dezavantaj al filtrelor analogice on-chip este acela că necesită circuite de reglare automată care acţionează când parametrii filtrului deviază de la o valoare impusa, corectând-o. Parametrii filtrului, de exemplu frecvenţa centrală sau  factorul de calitate sunt funcţii de valoarea rezistenţei R, a capacităţii C, a inductantei L sau a transconductantei Gm. În tehnologia CMOS valorile R, L, C şi Gm on-chip pot avea variaţii de 20-30% datorită tolerantelor (process tolerances). Schimbările de temperatură şi uzură sunt alţi factori importanţi ce determină abaterea de la valorile nominale a acelor parametri.
Descarca lucrare